iarna e pentru cei lipsiți de căldură, cei cărora omătul le încălzește particulele pielii și îi face mai fierbinți, când în suflet e la fel de rece, biologic vorbind ei caută iarna să… ah nu, e matematică, matematic vorbind, îți pun omăt pe corp să ajungă pân la suflet, atunci două minusuri, doi de ”rece”, se vor face unul singur, un singur plus, se vor simți un unic suflet, ăla cald.
ăștia sunt cei care iubesc iarna.
toamna e pentru cei plini de nostalgie, cei cărora trecutul le creează viitorul și cârmuiește prezentul, chiar dacă nu cred astfel. dar iarăși? cum iubesc toamna oamenii? cred că toamna oamenii iubesc cu dor, dorul trecutului și celor din trecut, iubesc cu iubirea acumulată și roasă de pe pereți și fundurile tigăilor, dar precum județ după județ de zăpadă, de lângă Vrancea, cu săruturi și îmbrățișările celui sau celei din prezent, toamna le zâmbește îndrăgostiților, precum Ea îi zâmbește Lui.
vara! vă amintiți vara? am senzația că cea mai fericită vară a mea a fost demult… tare demult. când am iubit. și aici doar 14 zile.
vara e pentru cei cu marea în suflet, cei înebuniți de iubire, așa cum spuma mării care te ”prinde” chiar dacă alergi de la ea, chicotind, în vârful degetelor, marea din cauza căreia țipi scurt și privești în spate șoptind ”E rece…”. îți amintești starea când pășești marea pentru prima dată în mare și îți găsești pierzi filozofie în viață, liniștea pe care o căutai, răspunsurile pe care ți le doreai, privești apoi la stânga… o vezi pe Ea. marea ( vara ) e pentru cei ce își șoptesc cuvinte de dragoste și amor, îmi zic mie.. auzi un (cele două cuvinte) pe lângă sunetul mării și o săruți dulce, simplu, pe obraz. așa iubim și miroase (prima) vara
îți amintești că ziceam inițial de primăvară?
primăvara e pentru femei, femeile iubesc primăvara. cred că, femeile sunt florile vieții unui bărbat, la fel cum respiră florile în luna lui Marte, respiră adânc, dar frecvent, ele inspiră o nouă viață, astfel iubesc… ele pe ei. femeile iubesc cu pas, de la pasional, cu gust, în lunile primăverii. iubesc precum ai mușca prima piersică și ai descoperi că e atât de dulce, dar stop… nici nu e sezonul lor, când înfloresc piersicii? sau totuși acum, primăvara? sunt confuz.
femeile primăvara iubesc lent și atent, cu frica de a nu se îndrăgosti pe veci în bărbatul din Aprilie, deoarece mai apoi îl vor iubi în iulie, noiembrie, cu dor în februarie. vor realiza că o dată intrat în viața lor, în secundele primăverii, vor rămâne în trecutul lor pentru totdeauna.
femeile iubesc primăvara.
primăvara femeile iubesc mirosul bărbatului în patul cu cearșafuri albe, bărbatul care lasă florile pădurii lângă ceașca de cafea, sau poate ceai, în dependență ce a șoptit la ureche, somnoros ca înainte, Ea, înainte să te ridici din pat.
femeile iubesc primăvara pentru prospețime, precum cămașa aia albă scoasă de la balcon la 5 dimineața sau mirosul unui copil amăgit cu 2 lame de gumă pentru așa ziși maturi. așa iubim noi primăvara. așa ne-am iubit noi primăvara.
dar cum iubesc femeile primăvara?
nu știu.
încă o scrisoare pierdută fără speranța drumului găsit.
din 3 ianuarie, ora 1.
ganduri din nisip 